Cărăruiesc în min' lumini și umbre: roi,
Aripile îmi zboară sau târâie-n noroi.
Ochii-i străluce (sau îi sting) pe rând; Urechile-mi astupă sau le-alintă-n cânt.

Aici mi-s cugetele flori îmbietoare,
Acolo scaii-mi ies la vânătoare.
Pe-o stâncă e altar de rugăciune
Și-n vale lacrima miroase-a uscăciune.

Lumină-mă cu Duhul pe redute
Și ascunde-mă în Fiul de ne-vrute.
Mă spală în a Harului Ofradă:
Pământul ce-i arid să-mi dea în roadă.