Atunci când suntem cu duhul smeriți,
Atingem inima lui Dumnezeu:
Adonai mântuie zdrobitul eu,
Adevărul ne face fericiți!

Bune-s lacrimile pure, durerea,
Binecuvântate sfinte tristeți:
Bucurii vin după plâns, in dimineți,
Blândețea moștenește Terra!

Curați în suflet dacă devenim,
Copii ai Domnului în inocență,
Contemplăm Celesta Prezență,
Ceruri ni se deschid, în Rai pășim!

Dumnezeu e Duh, este Iubire!
Dacă Lui Îi semeni, ești milos,
Dornic să ajuți, și generos,
Dar primești din cer: milostivire!

E bine să fii împăciuitor,
Eden este în sufletul cu pace,
Existența calmă ți-o face;
Etern vei fi in Rai locuitor!

Flămând și-nsetat -de ești- de dreptate,
Fii sigur că Domnul te va sătura;
Fiul Ceresc te va elibera:
Ferice vei fi în eternitate!

Gonit, chinuit, de vei fi, de atei,
Gândește-te că suferi pentru El!
Gingaș te-o mângâia Divinul Miel,
Grozav pedepsindu-i pe ei!

Har nespus ai, de ești prigonit,
Hulit, blestemat de răul vrajmaș,
Hore să joci, ești lui David urmaș,
Hotărât vei sta pe tron infinit!