Cine e azi in stare sa spuna ce-i iubirea?
Azi nimeni nu cunoaste mai bine fericirea
cum o cunoasteti voi
cu-atata puritate,
imaculate ramuri cu flori inmiresmate...

De-aceea spuneti astazi si spuneti totdeauna
voi, care stiti de-acuma ce-nseamna sa fii una,
sa stim si sa-ntelegem
ce dragoste ne leaga
de-al nostru Domn si Mire o vesnicie-ntreaga...

Sa spuneti tuturora cum trebuie sa fie
iubirea de fierbinte
arzand din temelie tot ce e rau in viata,
tot ce e pacatos,
ca sa ne schimbe chipul asemeni lui Hristos...

Cum trebuie sa fie de-nalta bucuria
ce vede prin credinta aproape vesnicia,
si urca infinitul pe stanci de imposibil,
ca sa invinga lumea si-al ei dezmat teribil...

Cum dragostea sa fie ca marea de adanca,
sa ierte si sa uite,
sa caute o Stanca
de care sa-si agate o apriga speranta,
furtuna sa nu aiba prea mare importanta...

Si larga pana-n zare ca cerul necuprins
iubirea de adanca, un curcubeu aprins,
biruitoare-n flacari, in gropile cu lei,
ca o ostire sfanta sub steagurile ei...