PARTEA MEA DE MOŞTENIRE...

Partea mea de moştenire
Nu-i la oamenii bogaţi
Ei nu dau neprihănire
Şi nu vor să-mi fie fraţi.

Partea bună...cea mai bună
(Partea mea de moştenire)
Poate inima s-o spună:
E cereasca fericire...

Cu nimica nu o schimb
Mi-a dat perspectivă nouă
Iar al împlinirii nimb
Mă inundă cu-a lui rouă.

Am destul: credinţa vie
Ce mă leagă de Hristos
Merg voios spre-mpărăţie
Cu alaiul credincios.

Nu doresc a lumii faimă
Mulţumit sunt cu ce am
Nu mai am în suflet teamă
Aparţin de sfântul neam.

La-ntâlnirea cu Mesia
Am primit cerescul dar
Vreau să-İ port supus solia
Că-i un scump mărgăritar.

Nu mă mai atrag în viaţă
Strălucirile ce pier
Ştiu că este-o Dimineaţă
Când mă voi trezi în Cer,

Ştiu ce mă aşteaptă-n Slavă:
Exaltări de nedescris
Nu-s acolo nori de pleavă
Ci splendori...cum este scris.

Nu-mi mai trebuie cununi
Ce-ntr-o zi se ofilesc
Am gustat din plin minuni
Şi acestea mă-ntăresc...

Ştiu precis unde-i răsplata:
Sus în plaiul făr-apus
Da, mi-e fericită soarta
Cu Isus...doar cu Isus!

Partea mea de moştenire
Nu-i în lumea de nevoi
Ci e Sus în strălucire
Unde merg sfinţii eroi.

25 August, 2007