O, Doamne, dă-mi putere să accept şi eşecul,
Şi ura, şi prigoana, şi tot ce e mai rău,
Apoi îmi unge rana şi fă să înflorească
Mai viguros iubirea, să simt că sunt al Tău.

O, Doamne, nu mă pierde când uit de bunătate,
De pace, de-ndurare, de tot ce e mai sfânt
Şi când nu mai sunt tare, nu-Ţi arăta mânia,
Căci nu sunt decât abur purtat de-al vieţii vânt.

O, Doamne, mă primeşte să fiu alături Ţie,
În ziua ce-o să vină cu bocete şi-alai,
Spălându-mi orice vină în a lui Isus sânge,
Să fiu găsit în ceata ce-o vei primi în rai