De câte ori descurajez, de-atâtea ori mi-aduci aminte
Că-s rânduit să biruiesc, că drumul meu e înainte;
Cununa de învingător mi-ai pregătit-o, și ești gata,
Când alergarea voi sfârși, să-mi dai cu mâna Ta răsplata.

Un nor nemaisfârșit de sfinți, eroi și martori ai credinței
Atestă înaintea mea realitatea biruinței;
Nezdruncinați și neclintiți, au alergat cu stăruință,
Nu s-au lăsat înspăimântați de nici un fel de suferință,

Căci ochii sufletului lor erau fixați spre răsplătire,
Și prin credință au văzut ce trece dincolo de fire.
Ca inima să nu mi-o pierd și să nu cad de oboseală,
Mai hotărât să-înaintez și cu mai multă îndrăzneală,

Îmi amintești c-ai suferit o-împotrivire-așa de mare
Din partea celor păcătoși, dar pân' la capăt, cu răbdare
Ai mers și înapoi n-ai dat, de dragul meu, de bucurie
Că eu și toți aleșii Tăi vom fi cu Tine-n veșnicie.

De dragul Tău doresc și eu, Isus iubit, Desăvârșirea
Credinței noastre, să alerg până-mi voi împlini menirea;
Obstacole voi întâlni, dar le voi depăși cu Tine,
Dovadă-i prețul ce l-ai dat că nu vei renunța la mine.