Un ghiocel bătu la ușă,
Inocent, firav, alb ca de nea,
Din lumea murdară, ascunsă,
Un vestitor suav se ivea!
La Tatăl se ruga aplecat,
Mânuțele-și ridica spre cer,
Din seva dulce, înlăcrimat,
Pentru surate se ruga cu zel!
În clinchet de clopoțel dă frâu
În miresme, a vieții sublim,
Scăldate-n soare ca un râu
Ies florile curcubeu divin!
Am primit un micuț ghiocel,
Un vestitor fidel, cu pace,
Tatăl mi-a reamintit prin el;
Cu credință totul se poate!
Amin!