Nu-mi mai vorbiţi de lacrimi şi durere
Şi nu-mi mai spuneţi că e viaţa grea
O văd, o simt în fiecare zi
Şi mă întreb ades de ce-i aşa?
Parcă-am uitat în zori să mai zâmbim
Şi am uitat să dăm o-mbrăţişare
Prea rar în rugăcine ne-aplecăm
Să cerem de la Domnul îndurare
Şi, angrenaţi în lupta către mâine
Am cam uitat ce-nseamnă a trăi
Şi am uitat că important în viaţă
E verbul a ierta şi a iubi!

Nu-mi mai vorbiţi de valuri şi furtună
Vorbiţi-mi despre soare şi senin
Şi-am să vă scriu cu slove de lumină
Ce vor musti de doruri şi alin
Şi-am să cuprind în versurile mele
Acea Iubire mai presus de fire
Ce poate prin prezenţa-I să aducă
O pace sfântă, har şi împlinire
Şi-atunci de ce să plângi în încercare
Când Dumnezeu e-aici şi te veghează?
Chiar de izvorul lacrimei inundă
Eu ştiu că viaţa-mi binecuvântează!

Vulcan-15-01-2023
Mary