Timpul depe urmă

Autor: Zina Vacarciuc | Album: 1 | Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de V_zina01 in 16/01/2023

Referințe

Romani 7:4-8:25

Romani 7:4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi, şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
Romani 7:5 Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
Romani 7:6 Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.
Legea dă cunoştinţa păcatului
Romani 7:7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos?Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
Romani 7:8 Apoi, păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci, fără Lege, păcatul este mort.
Romani 7:9 Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
Romani 7:10 Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
Romani 7:11 Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea, m-a amăgit şi, prin însăşi porunca aceasta, m-a lovit cu moartea.
Romani 7:12 Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
Romani 7:13 Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.
Lupta firii pământeşti împotriva Duhului
Romani 7:14 Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.
Romani 7:15 Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
Romani 7:16 Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
Romani 7:17 Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Romani 7:18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
Romani 7:19 Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
Romani 7:20 Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Romani 7:21 Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
Romani 7:22 Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu,
Romani 7:23 dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
Romani 7:24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?…
Romani 7:25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.
Creştinul trăieşte după Duh
Romani 8:1 Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
Romani 8:2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.
Romani 8:3 Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
Romani 8:3 Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e firea pământească.
Romani 8:4 pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
Romani 8:5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.
Romani 8:6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.
Romani 8:7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.
Romani 8:8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.
Romani 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
Romani 8:10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.
Romani 8:11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.
Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii
Romani 8:12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
Romani 8:13 Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
Romani 8:14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Romani 8:15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!”
Romani 8:16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
Romani 8:17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
Romani 8:18 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
Romani 8:19 De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Romani 8:20 Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă
Romani 8:21 că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
Romani 8:22 Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.
Romani 8:23 Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
Romani 8:24 Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui?
Romani 8:25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

Trăim acum vremea din urma
Când Biblia sa împlinit
Și pe pământ e atita ura
Cum ani dea rind ni sa vestit

Trăim vremea in care
Păcatul e la culme
Un duh in adunare
De rău și înșelăciune

A sosit vremea in care
Copii sunt neascultători
Și neglijesc pe alor mame
Navînd nici frica nici valori

S-apropie timpul de sfârșit
Și venirea-n prag apare
Pe neașteptate vom primi
Noi ultima strigare

Când trâmbița ea va suna
Seceratori vor secera
Și acei ce nu vor asculta
In zare Domnul îi va lasa!

Sa ne rugam cu stăruința
Ca-n urma sa nu fim lăsați
Ca Duhul sfânt sa ne răpească
In casa noastră cea cereasca
Și mii de îngeri vor cânta
Cu toți in cer spre slava Sa

Caci tu pe toți ne-ai mântuit
Pe cruce când te-au răstignit,
La dreapta Tatălui veghezi
Sa ne iubești nu încetezi
Cum oare noi să-ți mulțumim?
Pentru darul tău divin.