Îmi ești lumină în miez de noapte, când totul este în adormire.
Atunci mă-mbraci c-un duh de pace și-mi dai gânduri de trezire.
Și cu blândețea unui tată, mă îndemni cu bunătate
Să fiu sfântă în orice vreme, lepădând orice păcate.

Cercetează-mă, Isuse, și dă-mi un duh de pocăință
Până nu e prea târziu și să pier de neputință,
Căci mi-e sufletul căzut și n-am puteri să mă ridic,
Dar nădăjduiesc în Tine că Tu mă crești precum un spic.

Iar de se-ntâmplă în ceasul nopții ca din somn să mă trezesc
Tu mă chemi la rugăciune pentru ai mei să mijlocesc.
Și recunosc c-adesea, Doamne, ațipesc și-adorm în rugă
Când ar trebui să lupt și să pun iadul întreg pe fugă.

Iartă-mi, Doamne, neputința, slăbiciunea, nepăsarea,
Chiar și starea de-amorțire, ce-mi împiedică închinarea.
O, de câte ori, prin Duhul, m-ai chemat să mijlocesc! ...
Dar eu ca un rob netrebnic m-am culcat să m-odihnesc.

Mă uimesc adesea, Doamne, de îndelunga Ta răbdare.
Până când vei tolera această formă de închinare?
Căci nu merit să am parte de atâta bunătate
Și cu Sângele Tău sfânt să-mi speli mulțimea de păcate.

(16 ianuarie 2023)