Afară plouă neîncetat
Și eu pe geam când m-am uitat,
Pot spune că m-am întristat
Că soarele nu am zărit,
Dar am simțit că mi-ai vorbit.
Cum norii sunt învolburați,
De ploaie cum sunt încărcați
Și se revarsă pe pământ
Ca hrana pentru cel flămând
Să crească, câmpul să înverzească
Și totul în jur ca să rodească,
Așa este când Duhul Sfânt
Se varsă în omul flămând,
Flămând de Tine, de Adevăr
Schimbări puternice apar
Se văd roade neașteptate,
Revarsă afară bune fapte
Și gânduri sfinte, preacurate.
Emilia Dinescu