Spre Ierusalim

Pe deal pe o cărare prăfuită
Ce șerpuită se pierdea în zare
Trecea o mică ceată de bărbați
Către Ierusalim cetatea mare

Dar sus pe culme, iată-i, se opriră
Privind și contemplând cu frenezie
Mărețul templu și cetatea sfântă
Cu o imens-nespuså bucurie

Iar templul strălucea măreț în soare,
Și în bucuria aceea de nespus
Un singur om în mijlocul mulțimii
Un singur om plângea, era Isus

O, Ierusalim cetatea mea iubită
Ce adesea ai ucis ai mei profeți
De atatea ori chematu-v-am la mine
Voind să vă salvez a voastre vieți

N-ai ascultat cuvântul cercetării
Ce adesea pentru tine a fost vestit
N-ai cunoscut nici ceasul îndurării
Nu te-ai întors și nu te-ai pocăit

Dar iată că vin zile zice Domnul
Când vor veni aici dușmanii tăi
Nu va rămâne piatră peste piatră
Vor arde tot în flăcări și văpăi

Dar nimeni nu a înțeles cuvântul
Văzându-și toți atunci de drumul lor
Uitând în grabă marea profeție
Ce o spuse Domnul despre viitor... .

Mai trece și azi Isus prin lume
Și plânge pentru starea ta și a mea
N-ai vrea să-ți schimbe a ta soartă
Cât încă bate blând la usa ta?

Astăzi e timpul cercetării tale
Nu amâna, mâine va fi târziu
Întoarce-te de pe cărări pierdute
Întoarce-te din moarte și pustiu.

El pentru tine a răbdat ocara
Si te-a răscumpărat cu sânge sfânt
De ce nu vrei ca să primești iertarea
Și să închei cu El un legamânt?

Astăzi e ceasul cercetării tale
Prietene ce-n lume pribegești
Te asteaptă Tatăl sfânt să vii acasă
Să-ți schimbi viata, să te pocăiești

Întoarce-te acum că scurtă-i vremea
Se aud clar pașii Domnului pe drum
Nu amâna e atât de aproape clipa
Iar Dumnezeu te așteaptă chiar acum.

Dinu Ciolte
15.01. 2023