Îți cânt îndurarea ce-i fără de margini,
Iubite Părinte din locul ceresc,
Prezentă e-ntruna pe drumul spre viață,
Pe care adesea eu Doamne-obosesc.

Te laud Isuse și-nalț către ceruri,
Un cânt căci dorință eu am a-ți cânta,
Și nu vreau o clipă sa-mi tacă azi gura,
Din ea să se-audă cum cânt slava Ta.

Te laud din zorii ce-apar după noapte,
Să-ascund bunătatea ce-o ai n-aș putea,
O strig ca s-o vadă și-apusul de soare,
Și noaptea ce vine s-o vadă aș vrea.

Te laud privind răsăritul de soare,
Sub razele lui eu mereu strălucesc,
Îți cânt din iubire, căci arde în mine,
Mă face întruna să strig... te iubesc.

Îți cânt bucuria ce este adusă,
În suflet de Tine prin Duhul cel sfânt,
Îmi este tărie când iar alergarea,
E grea și îmi duce privirea-n pământ.

Te laud sub stelele pline de viață,
Ce-aduc o lumină în noapte târziu,
Să nu-mi fie teamă de bezna ei rece,
Să nu-mi fie teamă de-al ei timp pustiu.

Te laud și vreau să te laud întruna,
Să tac niciodată eu nu îmi doresc,
Chiar dacă mi-e gura închisă Isuse,
Din inimă-ți cânt, eu mereu te slăvesc.

Cântarea îmi este doar pentru-Mpăratul,
Căci ea îmi alină și dorul de El,
Îl laud cântând-ul pe Domnul iubirii,
Pe Regele lumii, e Emanuel.