Te-am căutat iubire, din zorii dimineții,
Ca să îmi dai odihna, ce-i doar la pieptul Tău,
Sa-mi dai acea iubire, ce poate să-mi aprindă,
Un dor de veșnicie, de Tine Dumnezeu.
Te-am căutat când norii, din nou se adunară,
Căci teama mă cuprinse, de-un vânt ce i-a adus,
Te-am căutat iubire, și te-am găsit pe Tine,
Căci Doamne-n căutare, priveam mereu în sus.
În răsărit de noapte, te-am căutat pe Tine,
Ca să pășești cu mine, când eu treceam prin ea,
Și doar de a Ta mână, o noapte-ntunecată,
Iubire minunată... în urmă rămânea.
Durerea, suferința, și ele dintr-o dată,
Strigau cu disperare, căci eu eram grăbit,
Au devenit trecutul, când căutam iubire,
Căci Doamne-n căutare, pe Tine te-am găsit.
Am căutat iubire, din graba tinereții,
Ce-a vrut să o ascundă, eu singur ca să fiu,
Dar căutând-o-ntruna, ea m-a strigat din ceruri,
M-a luat pe-a Sale aripi, să ies eu din pustiu.
Și marea căutare, în viață ce-am avut-o,
În dragoste aprinsă, sfârșitul și-a găsit,
E cea care putere, îmi dă întotdeauna,
De luptele pornite, să nu fiu nimicit.
Am căutat iubirea, găsită-n suferință,
Am căutat-o-n toate, ea peste tot era,
Dar inima-mi închisă, nu o vedea o clipă,
Cum astăzi ea o vede, căci plină e de ea.
Mi-a dat acea odihnă, ce-i doar mângâietoare,
Căci mângâiere-n viață, o clipă n-am avut,
De când am întâlnit-o, mereu în mine arde,
E-o flacără aprinsă, e ca la început.