Tot mai aproape este ziua mare,
În care Dumnezeu va reveni,
Să-și ducă sus, mireasa cea aleasă,
Ce îl așteaptă-n cânt ea zi de zi.
Tot mai aproape este clipa întâlnirii,
Cu Cel care un loc ne-a pregătit,
Acolo unde veșnic e iubire,
Și fericirea e fără sfârșit.
În urmă azi rămân atâtea zile,
Ce-s pline de dureri și suferinți,
Dar trecerea ce în trecut le duce,
Ne-apropie mai mult de cei ce-s sfinți.
Ne-apropie de-o zi de sărbătoare,
Din care fericiți mereu vom fi,
Că ea va fi o zi plină de soare,
De soarele ce nu poate-asfinți.
Tot mai aproape suntem azi de izbăvire,
De clipa înălțării cu Isus,
Aproape de o-ntreagă veșnicie,
Ce-i plină de iubire făr' apus.
Se-aud cum curg izvoare nesecate,
Acolo unde-s străzi doar aurii,
Căci doar o vreme scurtă ne desparte,
Puțin mai este până-n veșnicii.
Suntem tot mai aproape de răpire,
La cer ne va-nălța El... Dumnezeu,
La ușă astăzi bate să ne spună,
Aproape-i culmea cea de apogeu.