Ascultă strigătele mele,
Ce vor oprite azi a fi,
De cei ce nu sunt ei ca Tine,
De cei ce vor a mă opri.

Ascultă Tu adânc cum geme,
Ființa mea sub ploi fierbinți,
Ce curg din guri neștiutoare,
Care se cred că sunt de sfinți.

Nu mă lăsa în prăbușire,
Împinși de mâini ce n-au trudit,
Pe-a Ta ridică-mă din ochii,
Ce vor să fiu eu nimicit.

Ascultă fluierat de vânturi,
Ce vrea să fiu dus în pustiu,
Oprește Tu acea mânie,
Ce nu ar vrea ca să fiu viu.

Ascultă-mi inima flămândă,
Se zbate-n guri ce otrăvesc,
Dar dragostea ce-n ea e-aprinsă,
Mă face doar să te iubesc.

Apleacă-te să-mi vezi durerea,
Ascultă-i cântul dureros,
E plin de jale și-ntristare,
Dorește timpul glorios.

Asculta-mă chiar și-n tăcere,
Căci multe-n ea să-ti spun aș vrea,
Doar Tu-nțelegi cuvântul care,
El umple și tăcerea mea.

Nu este goală, ea e plină,
De suferințe și dureri,
Din ele strig azi către Tine,
Să mă asculți de după zări.