Mi-e-așa de dor Isuse, de zilele în care,
O-ntreagă veșnicie, nedespărțiți vom fi,
Cu ochii către soare aștept întotdeauna,
O zi când după mine, din ceruri vei veni.

Mi-e dor de bucuria, ce nu-și are sfârșitul,
Mi-e dor de fericirea, ce capăt n-ar avea,
Privind spre zări albastre, aștept cu nerăbdare,
O clipă-n care Doamne, pe nor vei apărea.

Mi-e-așa de dor Stăpâne, de cerul fară norii,
Ce-adesea se arată, întinși în drumul meu,
De ape cristaline, ce curg fără oprire,
De clipele în care, vei fi doar Tu și eu.

Mi-e dor de-mbrățișarea, de dragoste ce-i plină,
La pieptul Tău odihna, mi-e dor să o găsesc,
Să te privesc în față, și să îți spun Isuse,
Ce mult pe Tine Doamne, ce mult eu te iubesc.

Mi-e dor de-acea cântare, cu îngerii cântată,
Mi-e dor să stăm la masă, atât mie mi-e dor,
El Doamne îmi dă aripi, și-avânt ca eu spre Tine,
Prin orice timp al vieții, să pot mereu să zbor.