Cerurile-ți strigă slavă,
Soarele e minunat,
Strălucește-a sa lumină,
De cu zori până-n serat.

Munții Ție ți se-nchină,
Clipele supuse-ți sunt,
Dumnezeule căci toate,
Ale Tale-s pe pământ.

Cerurile ce-s întinse,
Peste ape și uscat,
Tot de Tine sunt create,
Căci e-un loc doar minunat.

Toate slavă Ție-ți cântă,
Ești de ele cunoscut,
Căci Tu ești Acela care,
E sfârșit și început.

Așteptat ești de pământul,
Care doar Tu l-ai creat,
Fețe mii spre Tine-ntruna,
Strigă slavă ne-ncetat.

Vremurile ce-s din urmă,
Se grăbesc căci Tu îndat,
Vei veni în ziua care,
Va fi ziua de-nălțat.

Se grăbesc și cei ce-n toate,
Împlinesc doar voia Ta,
Vor sa fie mereu gata,
Doar de a te-ntâmpina.

Păsările cântătoare,
Ție-ți cântă doar... mereu,
Chiar și fiarele pădurii,
Ți se-nchină Dumnezeu.

Căci ești sfânt, ești sfânt Isuse,
Ești în veci de veci doar sfânt,
Minunată ți-e lucrarea,
Și în cer și pe pământ.

Minunat ești Tu... și toate,
Care sunt din mâna Ta,
Strălucesc... căci strălucirea,
Nu ți-o poate nimeni lua.

Nimeni nu-ți va lua puterea,
Tu-ai adus un început,
Vei aduce și sfârșitul,
Ce-i de Tine doar știut.

Vei aduce veșnicia,
Pentru cei ce te slăvesc,
Chiar și-n vremi de strâmtorare,
Ce spre Tine se grăbesc.

Slava-ți cântă Domn al păcii,
Și al veșnicei iubiri,
Cei ce las-un nume-n urmă,
Și-a lor viață de martiri.

Ei sunt cei ce te așteaptă,
Dar și tot ce ai făcut,
Până azi din clipa care,
Se numește... . început.