Care-ți este astăzi rodul, căci tu ești un pom sădit,
De un Împărat ce-odată, pentru tine a murit,
Cum e azi a ta trăire, pentru ce oare trăiești,
Înspre ce îți zboară gândul, înspre ce călătorești.

Pentru jertfa cea adusă, astăzi oare tu ce faci,
Despre marea-i bunătate, tu vorbești? , sau poate taci,
Mulțumești sau nepăsarea, te-a cuprins în vraja ei,
Te-a-mbrăcat cu haina care, este cea de farisei.

Cum îți duci tu astăzi crucea, mumrmurând sau bucuros? ,
Dar și cât timp dai tu astăzi, pentru slujba lui Hristos,
Câtă dragoste acelor, care plâng tu azi le dai? ,
Câtă vreme-n odăiță-n rugăciune oare stai.

Dacă ești în depărtare, de aceste tu să știi,
Că la marea revenire, unde-i noapte-o să rămâi,
Tu nu vei vedea lumina, care nu va asfinți,
Pentru toată nepăsarea, tu în veci vei chinui.

Dacă nu ai rod pe cale, ești ca trunchiul ce-i uscat,
Care-n foc și-n suferință, la sfârșit va fi-aruncat,
Dacă gândul ți-e în lume, și trăirea tot în ea,
Nu ești scris în cartea vieții, moartea stă în fața ta

Astăzi ia o hotărâre, calcă urma Celui sfânt,
Ca să ai călătoria, către cer pe-acest pământ,
Gura trâmbiță să-ți fie, să-L vestești pe Dumnezeu,
Nu doar când pe cer e soare, și sub noru-ntins și greu.