Prin a vremurilor taină,
Duhul sfânt să te-nsoțească,
Să urmezi lumina vie,
Ea sa te călăuzească.

Căci în clipele din urmă,
Multe amăgiri vor fi,
Și din ele multe ininimi,
Ne-ncetat se vor hrăni.

Însă tu bagă de seamă,
Și din lume nu mușca,
Sufletul cu-a ei otravă,
Ea ți-l va învenina.

Nu hrăni a ta ființă,
Din plăcerile lumești,
Te vor duce unde milă,
Niciodat n-ai să găsești.

Stai sub ungerea divină,
Căci sub ea tu niciodat,
Nu vei rătăci. . de Domnul,
Pe-al Său braț vei fi purtat.

Nu te va lăsa o clipă,
Să te pierzi... căci ești iubit,
N-ai să simți singurătatea,
Căci de El ești însoțit.

La izvoare nesecate,
Să rămâi tu zi de zi,
Duhul Celui viu o clipă,
El nu te va părăsi.

Dacă vei rămâne-ntruna,
Numai lângă Dumnezeu,
Doar pe aripi de iubire,
Va fi zborul tău mereu.

Și a ta călătorie,
Ce în viață tu o ai,
Duhul sfânt de te conduce,
Ea se va sfârși în Rai.

Doar în urmă vor rămâne,
Cei care n-au ascultat,
De-acea călăuză sfântă,
Duhul sfânt ce a lăsat.