Nu mă las de Tine Doamne,
Orișicât de greu mi-ar fi,
Chiar de a pornit furtuna,
După Tine voi veni.

Inima în piept îmi bate,
Plină doar de dorul Tău,
Nu privește înspre valul,
Ridicat de cel ce-i rău.

Nu mă las eu nici-o clipă,
De iubirea ce-ai lăsat,
Toată să mă-mbrățișeze,
Să mă simt eu minunat.

Chiar de-adâncul azi răcnește,
Eu de Tine nu mă las,
Nu m-abat nici de la urma,
Ce-ai lăsat-o pas cu pas.

Vreau cu Tine pân-la capăt,
Să ajung căci mult doresc,
L-acel capăt eu Isuse,
Ca în ochi sa te privesc.

Dorul după-mbrățișarea,
Care la sfârșit va fi,
El mă umple de putere,
Să pășesc eu zi de zi.

Nu mă las de Tine Doamne,
Căci nici Tu nu m-ai lăsat,
Să mă pierd pentru vecie,
Într-un loc întunecat.

N-ai lăsat să mă zdrobească,
Cel ce urlă din adânc,
Ai dat inimii putere,
Să-ți înalțe Ție-un cânt.

Ai dat Tu ființei mele,
Aripi pentru a zbura,
N-ai lăsat să pier Isuse,
Cum pot eu a te lăsa?

Mi-ai purtat mereu de grijă,
Știu că doar așa va fi,
Căci e scris că niciodată,
Tu nu mă vei părăsi.

Voi rămâne prin puterea,
Care-n mine ai turnat,
Lângă Tine-ntotdeauna,
Dumnezeule prea-nalt.

Nu mă las de Tine Doamne,
Numai Tu mi-ai mai rămas,
Vreau să fim pe drum spre ceruri,
Doi Isuse-n orice pas.