N-am vrut decât în viață, eu singur să nu fiu,
În mijlocul mulțimii, să nu fiu în pustiu,
N-am vrut decât iubire, și astăzi am găsit,
Căci Dumnezeu din ceruri, dorința mi-a-mplinit.

N-am vrut decât un Tată, care mă vrea cum sunt,
Să nu dea la o parte, ființa-mi pe pământ,
Am vrut doar ajutorul, în vreme de necaz,
Să simt o mână blândă, cum șterge-al meu obraz.

Am vrut doar mângâiere, sa simt în întristare,
Am vrut doar o fărâmă, de milă... alinare,
Din mâna cea străpunsă, eu toate le-am primit,
Căci azi ma simt în viață, de Dumnezeu iubit.

N-am vrut decât lumina, ce-i ruptă ea din soare,
Să nu gust rătăcirea, ce-aduce tulburare,
Ea azi mi-a pus în față, o țintă... e Isus,
Îmi ține-a mea privire, doar către El... în sus.

N-am vrut decât nădejdea, ce-o am sa fie vie,
Ca să nu-mi pierd credința, nici dorul de vecie,
Și azi le am căci visul, ce îl visez mereu,
E cel care se-ndreaptă, zburând la Dumnezeu.

Am vrut să stau departe, de-orice singurătate,
Să stau lângă Acela, ce-ntruna-i doar dreptate,
Și sunt căci niciodată, nu-s singur pe pământ,
Eu simt mereu prezența, a Duhului cel sfânt.

N-am vrut decât iubire, acea divinitate,
Ce este doar în ceruri, să nu stea mai departe,
Și astăzi lângă mine, e-n toate ea mereu,
Căci port un mare nume, sunt fiu de Dumnezeu.