Atunci când clipa-i cea mai grea, să nu ai pasu-agale,
Când plânsul este prea amar, și treci prin a lui vale,
Privește-n sus... va revărsa, din cer a Sa iubire,
Acel ce parte ți-a făcut, de viață-n nemurire.

Atunci când norii adunați, își scutură mânia,
Furtuna când și-arată iar, în drumul tău furia,
Să strigi cu glas tremurător, spre-acea dumnezeire,
Din care vei primi îndat, o-ntreagă fericire.

Atunci când timpul este greu, să mergi doar înainte,
Și să te-ncrezi în ce a spus, Acel veșnic Părinte,
Să crezi că singur tu nu ești, cu tine-ntotdeauna,
E Cel ce la sfârșit de drum, El îți va da cununa.

Atunci când ești tu obosit, să nu te-așezi în vale,
Căci un popas el poate fi, sfârșitul rău pe cale,
Să te ridici și să pornești, chiar plin și de durere,
Căci Dumnezeu mereu ți-a dat, când ți-a fost greu putere.

Atunci când pierzi nădejdea ta, când ești în neputință,
Să-l lași pe Domnu-n fața ta, El pentru-a ta ființă,
Întotdeauna va lupta, în lupta cea mai mare,
Căci plin de dragoste e El, și plin de îndurare.

Atunci când spui că nu mai poți, El pentru tine poate,
În greul vieții ce îl duci, El nu va sta departe,
Va duce și povara grea, va netezi cărarea,
Să vezi ce mare e mereu, iubirea-i și-ndurarea.