Bucură-te tu creștine, că mai poți sta-n închinare,
Că mai poți veni în pace, și în casa de-adunare,
Mulțumește-i pentru harul, ce din cer e revărsat,
Căci nu știi ce va fi mâine, știe doar Cel preaînalt.

El e Cel ce are-n mână, vremea și sosirea ei,
Doar El știe când din ceruri, va veni pentru ai Săi,
Ca să fii printre aceia, care îi va înălța,
Bucură-te-ntotdeauna, chiar și-atunci când calea-i grea.

Chiar și-atunci când curg și lacrimi, bucuros tu doar să fii,
Chiar și-atunci când trece drumul, prin zăduful din pustii,
Nu te întrista o clipă, ci mereu tu să privești,
După zări și-ntotdeauna, tu creștine să zâmbești.

Să zâmbești privind spre locul, Domnul ce l-a pregătit,
Să privești spre mântuirea ce în dar tu ai primit,
Și fii plin de bucurie, căci îndată va veni,
Să te ducă-n cer... acasă, unde-n veci cu El vei fi.

Bucură-te tu creștine, fii mereu doar bucuros,
Căci ținut ești tu de mână-ntotdeauna de Hristos,
Lângă tine pe-a ta cale, este și prezența Sa,
Nici în zi dar nici în noapte singur nu te va lăsa.

Bucuria-ți va aduce, pace-n inimă mereu,
Căci fiorul ei coboară, numai de la Dumnezeu,
Bucură-te tu creștine, căci îndată va sfârși,
Și cu Cel ce-i bucurie-n veșnicii tu vei porni.