Să fi părinte înseamnă mult,
Durerea-n piept eu mi-o ascund
Și dacă spun, c-am obosit,
Nu înseamnă că m-am rătăcit.
Să porți povara zi de zi
În inimă, doar tu o știi
Povara pentru ai tăi copii,
Nu e ușor, nu e nici greu,
Când ești condus de Dumnezeu.
De multe ori ești deprimat
Și ferm convins c-ai eșuat,
Dar strigi și speri cu suferință
Căci Domnul îți dă biruință.
A fi părinte e un blestem
Când în luptă nu e El,
Dar dacă lupți cu Dumnezeu,
Copilul tău va fi mereu,
Va fi doar binecuvântare
Chiar dacă fapta lui cam moare,
Copilul tău, e al tău odor
Chiar dacă faptele-i te dor,
De aceea, când ești obosit
La cruce cazi, tu ești rănit,
Dar strigi mereu la Dumnezeu,
Copilul tău, va fi mereu
Darul ce cerul ți l-a dat,
Va fi acel, cel important
Căci ți-a fost dat din veșnicii,
Te roagă veșnic tu să fi,
Să-l crești și să-l îndrumi mereu
Spre ce e sfânt... spre Dumnezeu.
Emilia Dinescu