Bob de muştar

În piept am o durere
Mă ard a focului văpăi
Şi-aud suspine grele
Printre ale inimii bătăi.

De groază şi durere cuprins
Greu sufletu-mi se zbate,
Din trupul de carne închis
Ar vrea să iasă, dar nu poate.

Aş vrea să spun o rugă
Dar plânsul mă înneacă,
Îmi pare că nu poate s-ajungă
Cuvintele de plâns să treacă.

Să urce la cer, să se înalţe
Şi Domnul să le primească,
Să mă cuprindă cu-a Lui braţe
În mângâierea cerească.

Să-i ceri puţină credinţă
Cât bobul de muştar,
Să pună-n mine voinţă
Câte boabe-n hambar.

Să pot să merg mai departe
Din drum să nu mă opresc,
Să nu las, să pun deoparte
Lucrarea ce mi-a dat s-o sfârşesc.

Şi orice lucrare El îmi va da
S-o pot face, s-o pot termina,
Să am putere să pot răbda
Orice ispită mă va încerca.