IARNA

Doamne,
ai chemat acasă toate florile, fluturii, păsările,
albinele, dulceața poamelor,
susurul apelor, verdele pomilor...
Ai lăsat pământul sub pătura albă
ce-i ascunde goliciunea, rana,
uscăciunea și înserarea cu
vântul ce plimbă fumul coșurilor rătăcite.
Ai deschis galeria țurțurilor de diamant
uimind în frumusețe!
Ai fericit dealurile
de chiotele copiilor în plină iarnă.
Ai adunat familia
în jurul mesei bogate și-n mulțumiri.
Am sărutat în rugi
răsăritul soarelui peste pământ...
Ne-ai adunat toate gândurile în palmă:
-Cum se vede pământul din cer, Tată?