Psalmul 64

Ascultă-mi Doamne glasul
Atunci când în necazuri gem
Și ocrotește-mi viața mea
De vrăjmașii de care mă tem

Păzește-mă in orce clipă
De uneltirile celor răi
De ceata cea gălăgioasă
A celor de pe rele căi

Ce ca o sabie-și ascut limba
Și aruncă vorbe grele în vânt
Asupra celui fără vină
Vrând să-l trântească la pămănt

Ei ca niște săgeți aruncă
Asupra celui fără de vină
Vorbele lor, grele și amare
Rostite fără nici o frică

Se îmbărbătează în răutate
Și între ei se sfătuiesc
Să întindă curse împreună
Și doar la rău ei se gândesc

Cine ne va vedea? Își zic
Nelegiuiri punănd la cale
Iată planul este făcut,
Nu are cale de scăpare.

Dar Dumnezeu spre ei aruncă,
Săgeți, deodată sânt loviți
Limba le-a căuzat căderea
Iar cei ce-i văd sânt îngroziți

Toti oamenii din jurul lor
Plini de frică mărturisesc
Iată ce a făcut Dumnezeu
Și lucrarea Lui istorisesc

În Domnul își caută scăparea
Toti cei ce sânt neprihăniți
În El se bucură, se laudă
Și, sânt totdeauna fericiți.

Dinu Ciolte
18.01. 2023