E prima zi, e zi de primăvară,
Simbolic, gerul a plecat din țară,
Cu mic, cu mare suntem fericiți
Și căutăm simboluri cam grăbiți.
Luăm cadouri, suveniruri, amintiri,
Le dăruim celei mai mari iubiri,
Le dăruim la doamne, domnișoare
Și le însoțim adesea c-o urare.
Și totuși vine acum și o întrebare:
O facem doar că-i sărbătoare,
O facem doar din complezență
Și să ascundem doar o aparență?
Suntem imuni la sentimente bune,
Lăsăm în inimă ranchiună să se adune,
Luăm cadouri fără de valoare
Chiar dacă prețul oferit a fost destul de mare.
Trăim sub măști de falsă prietenie
Și tot ce facem e o mârșăvie,
Suntem cuburi de gheață, suntem haini,
Conviețuim ca-n turmă... dar... străini.
Adevăratele comori au fost... dar au murit,
Cu toți suntem de vină... le-am jertfit
Pe modernismul lumii efemer,
Ce a fost bun a dispărut ca în eter.
Emilia Dinescu