De ai fi cunoscut iubirea
Atunci când îți sclipea privirea
Când ai auzit Cuvântul
Dar ai respins îndată gândul

Ai simțit fiori și cercetare
Dar te-ai lăsat străpuns de nepăsare
Cărarea ți s-a părut prea grea
Și nu ai acceptat pocăința

In sufletul tău ai știut
Că fără de El ești pierdut
Dar viața aceasta te-a cuprins
Și focul căinței n-ai aprins

Ți-a fost dăruită o carte
Dar foile nu-s răsfirate
Anii vor trece și tu nu știi
Pe acest pământ cât vei trai

O mana întinsă ți-a fost dată
O șansă vieții să fie salvată
Ce bine ar fi fost dacă tu
Nu ai fi hotărât un Nu

Acum timpul este trecut
Cercetat ai fost demult
Inima ta parcă e piatră
Și nu se mai deschide-o dată

De ai fi acceptat iubirea
Ai fi primit și mântuirea
Însă acum este târziu
Și tu te afli tot în pustiu

De ai fi vrut măcar puțin
Sa gust din har și tu din plin
Împietrită inima ta a fost
Și acum timp ai pierdut, fără rost