Poporul Meu de pe pământ
Ce mergi spre veşnicie,
Eşti sigilat cu Duhul Sfânt,
Şi ai cu Cerul, Legământ!
De ce n-ai bucurie?

De ce priveşti în jurul tău
Şi slabă ţi-e credinţa?
Tu ai uitat că Dumnezeu
Te-ajută atunci când ţi-e greu
şi-ţi dă iar, Biruinţa?

Te poticneşti de vreascuri, mii
Prin marile, furtuni...
Iubirea-n piepturile vii,
O, nu mai arde! Şi-n nopţi târzii,
Nu stai în rugăciuni!

De ce-ai lăsat râvna ta, jos,
Pantofii cei curaţi?
Ce-n Jertfa lui Isus Hristos,
Când ai venit ca păcătos,
În sănge-au fost spălaţi.

Şi sabia ce o purtai,
Era a Duhului Cel Sfânt!
Cu foc, de El când tu vorbeai
Era Dumnezeiescul, Rai,
Cu tine pe pământ!

Cu Adevăr, erai încins,
Armura Neprihănirii,
Erai mereu de neînvins,
Dar somnul, iată! Te-a cuprins...
Nu mai slujeşti Iubirii!

În toată vremea, rugăciuni
Făceai, zideai altare!
Erai smerit la-nchinăciuni,
Iar Duhul Sfânt făcea minuni
mereu în adunare!

Dar ţi-ai schimbat cărarea ta
pe care-ai mers, odată!
Vegherea ţi se pare grea,
Şi inima, la fel şi ea
Îţi este câteodată!

În vremuri, am rămas şi sunt
Acelaşi Dumnezeu!
Eu nu mă schimb, să ştii! Nicicând,
Dar nu vreau să te trezeşti plângând
În ceasul cel mai greu,

Când lumea-ntreagă va urla
Privind a mea Mânie,
Căci nimănui nu-i va pasa,
Iar lumea, pace nu va afla...
Ea ţi-a fost dată ţie!

De-aceea-Ţi spun, poporul Meu,
Iubita Mea, Mireasă,
Chiar dacă-Ţi este drumul greu,
Putere n-ai în pieptul tău,
Nu te lăsa! Spre-Acasă,

E calea ta, spre Cer,
În Slava Lui, Divină!
Când toate lucrurile pier
Şi tot ce este efemer,
Aşteaptă-L O să vină!

Ca şi un hoţ se va ivi
În noaptea-ntunecata!
Şi nimeni... Nimeni nu va ştii
Când ceasul Sfânt se v-a-mplini!
Va fi o Judecată!

Dar pân-atunci, poporul Meu,
Cu-a Duhului armură,
Te-mbracă zi de zi, mereu,
Păstrează Pacea-n pieptul tău,
Şi fără zbârcitură,

Să-ţi fie haina ta de in,
Să poţi primi cunună,
În lume, să fi bun creştin
Chiar şi când valurile vin...
Dar Eu te ţin de mână!

Priveşte numai către Cer,
Spre Slava cea Divină...
Şi bucură-te doar în El,
Urmând Dumnezeiescul, fel. .
Aşteaptă-L! O să vină!

O, tu, poporul Meu, iubit
Cel uns cu Duhul Sfânt...
Acum, chiar dacă-ai aţipit,
Căci inima ţi s-a lipit
De fire, de pământ,

Trezeşte-te şi nu mai sta!
E gata ca să vină,
Hristos, să-şi ia Mireasa Sa
Ce a salvat-o la Golgota,
S-o ducă în Lumină!


Daniela Banita