Când dai în viață de-un om bun
Stai lângă el și-l prețuiește
Căci stelele se sting, apun
Iar trandafirul se-ofilește

Cei buni nu stau prea mult aici
Ci trec ca și un vânt ce-adie
Lăsând în lacrimi, frați, amici
Și se întorc în veșnicie

Trec ca un sunet de viori
Și-abia când pleacă-i prețuim
Ca și petalele de flori
Se duc și nu-i mai întâlnim

Așa vin îngerii la noi
Ca răsăritul blând din zori
Și-aidoma pleacă mai apoi
Zburând mai sus, mai sus de nori

Când întâlnești privirea caldă
În ochii unui ne-nsemnat
Și-n inimă-ți vibrează-o coardă
Să știi că-n el, e Cel Preaînalt

Când întâlnești un suflet nobil
Nu-l umili și nu-l lovi
Căci el e altfel, e sensibil
Fii bun cu el și nu-l jigni

Nu-l înșela și nici trăda
Cât știi că ți-a făcut doar bine
Căci viața nu te va ierta
Și te va judeca creștine