Cu fiecare zi ce trece
Mă simt mai mic, mai efemer
Mai liniștit, mai plin de pace
Și mai aproape chiar de cer

Eram cândva plin de vigoare
Cu brațe tari, parcă de fier
Acum orice săgeată doare
Și-n trup mă simt un prizonier

Mă întristez văzând cum anii
Se-adună-ncet în colier
Dar știu că multele-mi strădanii
M-apropie mai mult de cer

Mă bucur că mai sunt în viață
Și nu-s ca fluturii ce pier
Și simt cum orice dimineață
M-apropie mereu de cer

Am obosit ades pe cale
Simțindu-mă trist și stingher
Dar și prin a plângerii vale
Știu că e drumul către cer

Că voi ajunge-odată acasă
La Domnul, cu tărie sper
Și gândul că-I voi fi mireasă
M-apropie mult, mult de cer