Zadarnică-i slujirea
Și versu-n poezie aranjat
Dacă la cârma vieții este firea
Dacă din nevestele am pierdut iubirea
N-am câștigat nimic,
Ci pierd pentru vecie.

De nu sunt sfant,
Pot ca să fac impresii
Să fiu de cei mai mulți apreciat
Nu cu renume bun, brăzdat e drumul vieții
Nici cu aplauze lanțul tinereții
Zadarnic sunt de oameni lăudat.

De nu sunt sfant,
Nu-i sfanta nici umblarea,
Chiar dacă aparent pare curată
Plină de har nu poate fi lucrarea,
Atunci când păcatul mi-a umbrit cărarea,
Nu pot ajunge-n Cer cu-o haină ce-i pătată.

De nu sunt sfant
Adio Veșnicie,
Adio Paradis,
Adio pentru vecie, iubită-mpărătie
Iar titlul "mântuit" rămâne doar un vis.

De nu sunt sfant,
E vai, e vai de mine,
Când altora am spus, dar eu n-am împlinit
Ceea ce merit e să port rușine
Căci în zadar am fost grăit de bine
Ca un fățarnic viata-ntreagă am trăit.

De nu sunt sfant
Chiar dacă se va spune
Că predic, cânt sau că recit frumos,
Totul este-mbrăcat într-o minciună
De nu sunt sfânt n-am parte de cunună
Ci risc să-l pierd de-a pururi pe Hristos.

Să nu ne înșelăm gândind c-o slujbă
Putea-va a ne mântui vreodat
Ci doar smerenia și-aplecarea-n ruga
Ne fac pentru Stăpân o bună slugă
Sfințenia e calea,
Slujba niciodat!

Amin