Aș vrea pe drumul veșniciei,
Ca să alerg neîncetat,
Spre nesfârșitele limanuri,
Din locul sfânt și-adevarat.
Să nu-mi opresc o clipă pasul,
E tot ce-n viață îmi doresc,
Spre apele ce-s nesecate,
Aș vrea mereu să mă grăbesc.
În împlinirea cea de vise,
Ca să sfârșesc eu mult aș vrea,
Căci visul meu spre Tine zboară,
Spre Țara vie-n slava Ta.
Spre ea alerg căci am dorința,
Pe Tine eu a te-ntâlni,
Chiar de-i un vis, eu știu Tu Doamne,
Și vise poți a împlini.
Aș vrea pe marea vieții mele,
Întotdeauna să plutesc,
Spre malul ei plin de iubire,
Prin valuri eu doar să vâslesc.
Să fiu mereu plin de credință,
E tot ce vreau eu a-mi dori,
Căci doar prin ea pot eu la capăt,
Cu Domnul meu doar a sfârși.
Alerg spre soarele din care,
Doar raze vii cobor mereu,
Ce strălucesc pe-a mea cărare,
Ce-i numai înspre Dumnezeu.
Pe ele calc... căci strălucirea,
În inimă adânc mi-a pus,
Un dor de Țara veșniciei,
Un dor de-al meu iubit Isus.
Alerg spre marea nemurire,
În care știu... sunt așteptat,
De Cel ce-a pus suflare-n mine,
De Cel din cer ce m-a strigat.
Sunt așteptat de Cel ce-odata,
El pentru mine s-a jertfit,
Ca azi prin har și-a Sa iubire,
Să fiu ales și mântuit.