Nu fi trist căci întristarea,
Ce o ai Eu am văzut,
Îți știu inima copile,
Eu sunt Cel ce te-am făcut.

Ale tale lacrimi multe,
Ce le verși să știi... le știu,
Chiar dacă ascunzi durerea,
Într-un ceas ce-i lung... târziu.

Nu fi trist... Eu sunt cu tine,
Niciodată n-am lăsat,
Ca să lupți de unul singur,
Luptele Eu le-am luptat.

Este greu dar doar cu Mine,
Tot ce-i greu vei birui,
Nu fi trist. . Eu sunt cu tine,
Și nu te voi părăsi.

Lasă-ți inima să plângă,
Ochii lasă-nlăcrimați,
Cei ce plâng nu sunt o clipă,
Ei de Mine-aici uitați.

Cei ce beau mereu amarul,
Cum îl beam cândva și Eu,
Sunt purtați pe-a Mele brațe,
Ei nu știu ce este greu.

Nu fi trist și-ascultă bine,
Astăzi Eu m-am coborât,
Căci văzut-am întristarea,
Care mult te-a gârbovit.

Vreau să-ți iau a ta povară,
Doar ascultă glasul Meu,
Și îmbracă umilința,
Cum o îmbrăcam și Eu.

Să cobori mai vreau o treaptă,
A smereniei acum,
Să dau zidul la o parte,
Ce stă-n fața ta pe drum.

Vreau ca să-l dărâm îndată,
Să lucrez în casa ta,
Însă fără de sfințire,
Drag copile n-aș putea.

Ție îți vorbesc Eu astăzi,
Să mă înțelegi Eu vreau,
Bat la ușă de o vreme,
Și aștept... aștept și stau.

Să te văd aș vrea pe tine,
Cum adesea ți-am cerut,
Blând, smerit, plin de iubire,
Cum ai fost la început.