Zi de zi este cu mine Dumnezeu pe-acest pământ,
Soarele El îl răsare, strălucind atât de blând,
Ale sale raze calde, mângâie și fața mea,
Ce-i spre El doar îndreptată, așteptând venirea Sa.

Nu mă lăsa nici-o clipă, că să lupt în lupte eu,
Nici să duc a mea povară, fără El mi-ar fi doar greu,
Către un apus de soare, zi de zi pornesc la drum,
Tot ce-ntâmpin pe cărare, numai Lui mereu îi spun.

El e Cel care îmi știe, sufletul ce-i apăsat,
Îmi cunoaște și durerea, și de ce sunt întristat,
L-al Său piept mereu mă pune, ca să nu mă obosesc,
Nu mă lasă niciodată, spre pământ ca să privesc.

El mă poartă pe-ale Sale, brațe pline de puteri,
Îmi călăuzește gândul, până dincolo de zări,
Duhul sfânt mă cercetează, ca să simt iubirea Sa,
Ce mereu mă înconjoară, eu oriunde m-aș afla.

Sunt trecut de zile grele, doar de bunătatea Lui,
Care este fără margini, bunătatea Domnului,
Mă ridică din cădere, ea puteri îmi dă mereu,
Căci ea este bunătatea, care-i doar din Dumnezeu.