Eu n-am gândit s-ajung pe vreo copertă
Și nici nu am vreun aer de vedetă,
Prin mila Lui, primit-am har de-a scrie,
Cuvinte simple despre veșnicie!

Nu am crezut că Domnul vede-n mine,
Un vas prin care poate orișicine
Care-mi citește versul, să-și dorească,
Pe Dumnezeu, mai mult să Îl cunoască!

Atunci când stau de vorbă cu Mărirea,
În pieptul meu, eu simt nemărginirea,
Se rup zăgazuri, lacrimi curg pe față
Și Duhul Sfânt inundă a mea viață!

Astfel, vorbesc de dragostea Agape,
Ce vrea ca din păcat lumea să scape,
Cum Tatăl S-a-ndurat cândva de mine,
El poate să se-ndure și de tine!

Cu umilință scriu despre Mesia,
Despre Scriptură, ea fiind solia,
Ce a lăsat-o-aici Dumnezeirea...
De câte ori ridici spre cer privirea?

Eu îmi doresc să îti predai viața!
Când zorii-ți luminează tainic fața,
Să te gândești că doar prin harul mare,
Mai ai încă o zi, aici sub soare!

El poate lua și poate să ofere!
Când nu mai poți, prin Duhu-ți dă putere,
Când ești pierdut El te călăuzește
Și-ți spune blând, șoptit, că te iubește!

De-aceea eu, smerit în tot și toate,
Mai scriu un vers în a trăirii carte,
Nu să mă-nalț, căci nu îmi aparține,
Nici ce-a fost ieri, nici azi, nici ce e mâine!

Totul e-al Lui, prin El s-au făcut toate,
Pământ și cer și orice vietate,
De-aceea eu mai mic ca niciodată,
Măresc pe-Acel ce-i Dumnezeu și Tată!

26/01/2023, Deva- Lucica Boltasu