Doamne noi strigăm la Tine,
Cerem și nu ne oprim,
Vrem să ne dai numai bine
Însă noi cam rătăcim.
Punga noastră este plină
Și o ținem ferecată,
Tot vedem ce-am cheltuit,
Dar am dăruit vreodată?
Pentru pofta firii noastre
Băgăm mâna până la cot
Când e vorba să fac bine
Stau să mă gândesc, de pot.
Tu ne ceri să dăm puțin
Și să ținem legea sfântă
Cu toții spunem amin
Și inima ne cuvântă.
Am promis că dăruim
Partea Ta și darul Tău,
Ajută-ne să primim
Că e drept Cuvântul Tău.
Egoismul e în floare,
Cel mai egoist, sunt eu
Am cheltuit mult, se pare
Doar spre interesul meu.
Punga visteriei e goală
Templul este dărâmat,
Doamne am uitat de Tine,
Dar ne-ai binecuvântat.
Ținem de avutul nostru
Și ne facem orice moft
Nu facem economie
Ne gândim că n-are rost.
Numai când venim la Tine
Suntem parcă chibzuiți,
Nu ne-ar fi, Doamne, rușine
Să gândim de-s irosiți
Banii noștri cei munciți?
Tu ne-ai dat tot ce avem
Nimic nu ne aparține,
Dar cârtim să înapoiem
Oare așa este bine?
Tu nu ceri căci Tu ai totul,
Nu ai nevoie de noi,
Dar ne-ai dat făgăduința
Ce depinde doar de noi,
Dacă stăm în ascultare
Și împlinim al Tău Cuvânt
Nu vom avea lipsă-n casă,
Nu vom avea griji nicicând.
Să înapoiem vrei Doamne,
Partea Ta s-o dăruim
Și din inimă fierbinte
Templul să îl ocrotim,
Să îngrijim cu chibzuință
De tot ce noi am primit
Să venim cu umilință
Cu bănuțul dăruit.
Nu vreau să fiu criticată,
Mult timp și eu am greșit,
Dar cu mâna Ta de Tată
Mereu Tu m-ai sprijinit
Și am promis că la altar
Voi aduce darul, Tată
ȘI de când eu fac așa
Am fost binecuvântată.
De aceea azi mă rog,
Să țin doar Cuvântul Tău
Să nu calc pe ce ai scris
Căci doar Tu ești Dumnezeu.
Emilia Dinescu