Doamne, simt un scârțâit de care,
Ce umblă în noi fără-ncetare,
Din piept răzbate un geamăt surd, stins,
Se-ntunecă pământu-n foc aprins!
Natura în muget greu suspină,
Simte furtuna ce o să vină,
Stăm în lacrimi ca de foc, alarmați,
Timpu-i de neoprit, e calculat!
Flămânzi de codrii ce râd în soare,
De apele frumos curgătoare,
De păsări vesele-n triluri sacre
Ce trezeau armonie, pace,
Eram mai aproape de Dumnezeu,
Vedeam în fiecare chipul Său!
Vremile se schimbă, Tu ești Stăpân,
Isuse revarsă pace pe pământ!
Azi suntem flămânzi de tot și toate,
Dar Cuvântul L- am lăsat deoparte!
Fără El, Cel pironit pe cruce,
Vezi și tu unde drumul tău duce?


Amin!