Toamna cea divină
Din nou toamna a venit
Cu-al ei mândru colorit,
Sufletul ni-l faci senin
Anotimp cu strai divin.
Doamne, toamna a venit
Nu știu câte mi-ai sortit,
Fă să mă pot zilnic bucura
De tot ce am din Mâna Ta.
Frunze cu-așternut aurit
Roade strânse-n asfințit,
Păsări ce se-nalță-n zare
Către alte țări să zboare.
Toate îmi vorbesc de Tine
Și de viața-mi care trece,
Toamna mea ce-i pregătită
Pentru zborul către-acasă.
Iar când zilele-or să cadă
Așteptând a vieții iarnă,
Te rog Doamne-adu-mi aminte
C-am să zbor spre zări divine.
Doamne din Roada-ți sfântă
Umple-mi sufletul cu lumină,
Iar din Izvoarele-ți divine
Dă-mi un strop de Apă vie.
Știu că toamna e doar umbră
Spre o Țară ce-i mai bună,
Cu locașuri care-s sfinte
Și cu Dumnezeu ce-i Rege.
Simion Ioanăș