Mi-e sufletul pustiu de atâta răutate-n lume,
Mă doare-n piept de veștile ce vin,
Privesc la orizont, nimic nu-i bine
Că lumea asta-i plină de venin.

Eu mă sufoc de atâta răutate
Și plâng cu amar, nu pot să cred ce sunt,
Aveam în mine multă bunătate,
Dar s-a sfârșit și acum cu amar eu plâng.

Nu m-ai lăsat să judec pe oricine,
Nu trebuie să fac aceasta pe pământ,
Ajută-mă ca să privesc în mine
Să văd că sunt murdari și nu sunt sfânt.
Emilia Dinescu