Ziua cea mare

Se lasă ceaţa peste lume
Dar lumea nu pricepe.
Îndată goarna o să sune
Şi nimeni nu aude.

Fecioarele aţipite toate,
Cu candelele-n mână,
Au adormit pe rând
Şi nu mai au lumină.

Minunile lumeşti
Îşi pierd puterea.
Durerile trupeşti
Se înmulţesc cu vremea.

Pământul, ce l-ai stăpânit
Şi atât de crunt l-ai asuprit,
Plânge şi suspină
Că nu mai ai pic de lumină.

S-apropie ziua cea mare
Când vei da socoteală.
Vei spune cum ai stăpânit
Şi pentru cine ai muncit.