Când inima plânge, când vorbele tac,
Ascultă șoptirea divină,
Doar slovele sfinte alină și fac,
În noaptea din suflet, lumină!
Nimic nu-i mai trist și mai dureros,
Decât să fii singur pe cale,
Dar am siguranța că Domnul Cristos,
Cu mine-I pe munte și-n vale!
Și ce dacă omul mă lasă la greu?
El este și-a fost nestatornic!
Frumos îmi vorbește-n Scripturi Dumnezeu,
"În lucrul cel bun să fii spornic!
Să nu-ți apleci ochii în jos când suspini,
Înalță-ți privirea la stele,
Când plângi, ochii tăi Eu îi fac mai senini
Și vezi doar minunile Mele!
Începi să-nțelegi rostul tău pe pământ
Și-atunci când țărâna te strânge,
Te lași modelat de Eternul Cuvânt,
Albit, curățat în sfânt sânge!"
Eu știu că aici e și zâmbet și plâns,
Dar pare prea greu câteodată,
Nu vreau să renunț la ce-n suflet am strâns,
La dragostea bunului Tată!
Prin valea adâncă cu Domnul eu merg,
Căci știu că în brațe mă ține,
Privind zarea-albastră eu ochii îmi șterg,
"Ce bine e Doamne, cu Tine!"
01/02/2023, Nisa- Lucica Boltasu