“Să predic evanghelia nu aș putea
Știi că îngân cuvintele cu greu.”
Răspuns-a sfântul: de mă vei urma
Vei predica la fel cum predic eu.

În piața din oraș când au intrat,
Copiii către sfânt s-au repezit
Și mere coapte el le-a dăruit,
Apoi pe toți i-a binecuvântat.

Sfântul, văzând o precupeață slabă
Ce se căznea sacii să și-i deșarte
L-a luat pe ucenicul lui deoparte
Și l-a rugat s-ajute și el la tarabă.

Împărțind cu ei frânturi de pâine
Oamenii își mărturiseau păsurile,
El le-a cerut să-și tragă sufletele
Departe de grija zilei de mâine.

O mamă tristă, sfântul a văzut.
Micuțul avea febră și plângea,
Iar sfântul l-a atins cu mâna sa
Rugându-se și febra i- a scăzut.

Și i-a spus mamei, acasă de îndată
Să fiarbă-o supă caldă și l-a chemat
Pe ucenic și-acesta bucuros i-a dat
Verdeața ce-o primise ca răsplată.

S-a lăsat seara și sfântul l-a chemat
Pe ucenic, să se întoarcă-n schit,
Dar evanghelia, el a-ntrebat uimit,
Iar sfântul i-a răspuns; Am predicat!