Mă plec spre tronul Harului
Cu-ncredere deplină
Spre îndurarea Domnului
Spre fața Sa divină

Mă plec smerit cu umilință
În taină ca și Ana
Spre-Acel ce știe-a mea ființă
Și îmi cunoaște rana

Mă plec la Tronul sfânt și veșnic
În zori în rugăciune
Ca și Corneliu cel cucernic
Să văd ce Domnu-mi spune

Mă plec în sac și în cenușă
Sfios și plin de teamă
Și-aștept să se deschid-o ușă
Și-o voce ca de mamă

Mă plec zdrobit pân' la pământ
Mă plec până-n țărână
Și aș dori doar un cuvânt
Și-n creștet blânda-I mână

Mă plec la crucea Lui cu dor
Cu frică și cu teamă
Căci vreau să simt acel fior
Ce către El mă cheamă