Doamne dă-ne înțelepciune,
E întuneric și e greu,
Cât timp Tu ne lași în lume,
Să uităm de propriul, eu ''!
Fă din noi torțe aprinse,
Vrem să Te slujim cu foc,
Stinge-ne a noastre vise,
Care ne-au ținut pe loc!
Vrem c-a Ta înțelepciune,
Să ne învețe ce-i iubirea,
Să o răspândim în lume,
Să înflorească mântuirea!
Vrem să închidem ochii Doamne,
Să ne poarte Duhul Sfânt,
Cu putere-n incercare,
Să învingă, al Tău cuvânt!
Vrem să te vestim și lumii,
Că tu ești singura poartă,
Spre cetatea mântuirii,
Calea cea adevărată!
Vrem să ne-aplecăm genunchii,
Să-nățăm cântări de slavă,
Că să stingem Duhul urii,
Care lumea o înconjoară!
Vrem să mai deschizi izvorul,
Cauze multe, , Te" așteaptă,
Vindecă Doamne poporul,
Spune-o vorbă, c-altădată!
Dacă nu am adus roade,
Te rugăm astăzi ne iartă,
Lasă jos a ta săcure,
Curată-ne Inc-o dată!
Lângă à noastră rădăcină,
Mai fă Doamne o rugăciune,
Și de vine judecata,
Să avem doar roade bune!
Mitroi Marin Aurelian
O poezie scrisă într-un moment în care aveam nevoie de restaurare a inimii din partea lui Dumnezeu!