Am tânjit după iubire, încă din copilărie,
Îmi doream o mângâiere, ce întârzia să vie,
Lacrimi multe, răsfirate, pe obraz cădeau ca ploaia,
Ascultam în miez de noapte cum îmi cântă cucuvaia!

Mă înfioram la gândul morții care o să vină,
Nu știam că pot fii liber și că pot să am Lumină,
Nu vedeam pace în oameni, dragoste și armonie,
Dar credeam c-așa e viața, și-așa trebuie să fie!

M-afundam pe zi ce trece în adâncă resemnare,
Nu-ndrăzneam să spun că sufăr și că sufletul mă doare,
Pentru ce se naște omul? Care îi este menirea?
Zilnic întrebam eterul și priveam nemărginirea!

Unde a pierit iubirea, îndurarea și-altruismul?
Căutat-am vinovatul: viața aspră, comunismul?
Dumnezeu lipsea din casă, în loc, țipete și ură
Și în inimile goale se-așternuse-un strat de zgură!

O, câtă tristețe, Doamne, să nu ai copilărie,
Să trăiești muncind ca robul, fără pic de bucurie,
Să nu simți sărutul mamei, când e ora de culcare,
Zgribulit de frig și foame, să rămâi "cu ochii-n soare!"

De ce trebuie în viață să îți duci singur povara,
Să simți iernile întruna și să nu vezi primăvara?
Ce blesteme se avântă, distrugând în om trăirea?
Unde-i binecuvântarea, unde este fericirea?

N-am găsit-o nicăierea, nici în om și nici în viață,
Am găsit-o privind zarea, dincolo de nori și ceață,
Când am cunoscut pe Domnul, plin de Har și îndurare,
Mi-au crescut aripi în suflet și m-am înălțat spre soare!

Doar acolo-n înălțime am aflat pacea deplină,
Îmbrăcat în bunătatea și iertarea Lui divină!
Genunchii mi-am pus pe glie și-am rugat pe Cel ce Este,
Ca să pună-n om credința și să-l urce sus, pe creste!

Să privească jos în vale, întunericul, țărâna
Și apoi privind la cruce, cuiele ce-au străpuns mâna,
Spinii ce-au pătruns în carne, sângele curgând pe față,
Să își plângă răzvrătirea și să-nceapă-o nouă viață!

Astfel am făcut în clipa când mi-am făcut introspecție,
Între rău și între bine am făcut apoi selecție,
Am ales să fiu cu Domnul, să-I ascult dulcea șoptire,
Ca să pot uita durerea, să mă umplu de iubire!

N-am să judec pe cei care n-au știut ca să trăiască,
Ce-au știut doar ca să frângă inocența, să rănească,
Eu mă rog ca fiecare să-L cunoască pe Mesia,
Să accepte pocăința, să primească veșnicia!

06/02/2023, Barcelona- Lucica Boltasu