Da, fericirea și-ndurarea
Pe cale mă vor însoți
În Casa Ta-mi va fi-nchinarea
Și-n ea pe veci voi locui
Tu îmi ungi capul totdeauna
Cu untdelemn de mare preț
Ca la sfârșit să-mi pui cununa
Darul ceresc cel mai măreț
Toiagul Tău mă-nviorează
Și mă mângâie-n ceasul greu
Ochiul Tău tainic mă veghează
Și mă ferește de-orice rău
Chiar și prin valea umbrei morții
De-ar fi să umblu nu mă tem
Căci Tu ții în mână Doamne sorții
Izbânzii, atuncea când Te chem
Mă duci la ape de odihnă
Și pajiști verzi îmi pregătești
Să pot trăi aici în tihnă,
Ce blând și bun cu mine ești
Tu-mi ești povață pe cărare
Și mă conduci iubit Păstor
Și-n bunătatea Ta cea mare
Mereu îmi vii în ajutor
Ce bine e la drum cu Tine
Prieten Sfânt și minunat
Îți mulțumesc că pentru mine
Chiar cerul veșnic l-ai lăsat