Cine ești tu-acela care printre oamenii sărmani
Ai venit să-mparți cu milă chiar din ultimii tăi bani?

Cine ești tu-acela care îi îmbraci pe cerșetori
Chiar cu singura ta haină deși frigu-ți dă fiori?

Cine ești tu-acela care după ce se dă sentința
Stai cu cei închiși de vorbă și le mângâi suferința?

Și le spui să nu dispere, ci să țină capul sus.
Dac-au fost uitați de oameni, nu au fost și de Isus.

Te-am văzut și prin spitale, lângă cei bolnavi stăteai.
Te rugai cu ei să aibă sănătate și... plângeai.

Te-am văzut apoi cu milă în cămine de orfani,
Lacrime amari și grele de pe chipul lor ștergeai.

Și-i strângeai apoi în brațe ca și pe ai tăi copii,
Le spuneai că au un Tată, undeva, în veșnicii.

Cine ești tu-acela care împarți tuturor iubire,
Și-n inimi nemângâiate pui atâta fericire?

Ești tu un trimis din ceruri, înger sfânt sau serafim
Ce-a venit să ne învețe despre cum să ne iubim?

Cine ești? Te rog răspunde astăzi la-ntrebarea mea,
Căci prea mare-i dăruirea și prea sfântă cauza ta!

„Eu nu sunt din altă lume, nici trimis de sus din cer,
Sunt un om ca orișicare ce mă nasc, trăiesc și pier.

Sunt la fel ca tine, frate, suflet slab și muritor,
Însă port în piept, în suflet, un dor sfânt, nepieritor.

Dor de-a fi ca Domnul nostru, dor de-a fi ca și Hristos,
Întingând o mână celui care e căzut pe jos.

Dând un sfat și o povață celui demoralizat,
Aducând lumină sfântă celui orbit de păcat.

Fac aceste lucruri toate pentru că așa mi-a spus
Pe când ne vorbea în pilde Domnul nostru cel de Sus.

Căci de-ajuți un om aicea cât ești încă pe pământ
Vei primi răsplata-n ceruri înmiit, după Cuvânt.

Și de faci o faptă bună unuia din cei de jos,
Pentru-aceasta cel ce-ți spune “Mulțumesc!” e chiar Hristos.”